Povestea Căsuței Ștrumfilor
Cum a început totul?
Povestea Căsuței Ștrumfilor a început cu mult înainte ca eu să știu că, într-o zi, voi avea propria grădiniță. Într-un weekend am mers la un interviu pentru un post de educator. Nu aveam experiență, așa că am acceptat să lucrez două luni fără să fiu plătită, doar pentru a avea șansa să învăț. Până la urmă, am rămas patru ceva timp. A trebuit să renunț pentru că urma să îmi susțin licența și nu mai reușeam să le fac pe toate. Gândul meu a rămas însă acolo, în lumea copiilor.
După terminarea facultății, la 22 de ani, m-am angajat la o grădiniță.Îmi plăcea enorm ceea ce făceam. Ajungeam acasă și continuam să pregătesc activitățile pentru ziua următoare. Pe atunci nu aveam acces la multitudinea de resurse și idei pe care le avem astăzi. Trebuia să caut, să inventez, să adaptez și să creez. Și îmi plăcea.
De la un vis la Căsuța Ștrumfilor
În 2013 a apărut oportunitatea de a crea eu însămi un mediu în care copiii să se simtă în siguranță, respectați, iubiți și liberi să descopere.
Când am povestit despre planurile mele, una dintre reacțiile pe care le-am primit a fost:
„Visează, că nu costă nimic.”
Și, într-un fel, poate că scepticismul era de înțeles.
Eram tânără. Nu aveam foarte multă experiență și, mai ales, nu aveam experiență în management sau în administrarea unei grădinițe. Dar aveam altceva: pasiune, ambiție, curiozitate, creativitate, dăruire și foarte mult curaj.
Și nu am fost singură. Am avut alături de mine un partener care a susținut ideea și care a ales să investească în visul meu. Sprijinul lui a contat enorm în acea perioadă, pentru că uneori un vis are nevoie nu doar de omul care îl imaginează, ci și de cineva care să îi ofere șansa de a deveni realitate.
Așa că am început.
M-am documentat, am citit, am întrebat, am făcut nenumărate drumuri pe la autorități și m-am ocupat, pas cu pas, de înființarea grădiniței. Nu știam totul de la început. Dar aveam încredere că voi învăța pe parcurs.
De ce „Căsuța Ștrumfilor”?
Numele are o poveste pe care o păstrez și astăzi cu drag.
În perioada aceea îmi plăcea foarte mult jocul Smurfs’ Village. Îmi construisem acolo, online, propria comunitate de ștrumfi. Intram zilnic, le construiam căsuțele și aveam grijă de mica mea comunitate.
Fără să îmi dau seama atunci, urma să construiesc una și în viața reală.
Așa a apărut Căsuța Ștrumfilor.
Au existat și momente în care am fi putut renunța Primii ani nu au fost simpli.
Au existat momente frumoase, dar și perioade în care lucrurile mergeau greu.
La un moment dat, presiunea devenise atât de mare încât partenerul meu a luat în calcul posibilitatea de a renunța la proiect. Și era de înțeles. Erau multe necunoscute, multe responsabilități și nu exista nicio garanție că lucrurile vor deveni mai ușoare.
Eu însă nu am putut să renunț. Nu pentru că aș fi știut cu certitudine ce urma să se întâmple. Nu aveam toate răspunsurile și nici toate soluțiile. Dar aveam încredere. Aveam sentimentul acela greu de explicat că lucrurile vor fi bine și că povestea Căsuței Ștrumfilor nu se putea termina acolo. Așa că am ales să merg mai departe.
Privind acum în urmă, sunt recunoscătoare atât pentru susținerea pe care am primit-o la început, cât și pentru acel moment dificil. Pentru că atunci am înțeles cât de mult credeam eu însămi în ceea ce construisem. Uneori, să crezi într-un vis nu înseamnă doar să ai curajul să îl începi.
Înseamnă să alegi să nu renunți atunci când devine greu.
Casa noastră
Primii trei ani am funcționat într-o clădire închiriată. Apoi, partenerul meu a găsit clădirea în care suntem astăzi. Mi-a arătat-o și mi-a plăcut imediat. Am mai vizionat și alte proprietăți, însă gândul meu se întorcea de fiecare dată la aceasta. A urmat o așteptare de aproape doi ani pentru finalizarea procedurilor băncii și a licitației. În perioada aceea cred că veneam cel puțin o dată pe săptămână în fața clădirii. O priveam și îmi imaginam cum va arăta.
Îmi imaginam copiii, sălile, curtea, activitățile, viața din interior.Credeam în ea înainte să fie a noastră.
În 2017 ne-am mutat aici. Căsuța începea să fie cu adevărat populată de „ștrumfi”, iar lucrurile prindeau forma pe care mi-o imaginasem.
Apoi a apărut Ștrumfița mea
Între timp, viața mea a primit cel mai frumos dar. A apărut fetița mea, Ștrumfița mea.
Din acel moment, am început să privesc educația și dintr-o altă perspectivă. Nu mai eram doar educator și director de grădiniță. Eram și mamă.
Iar faptul că am început să văd lumea și prin ochii unui părinte m-a făcut să înțeleg și mai profund anumite nevoi, temeri și speranțe pe care le au familiile atunci când își lasă copilul în grija noastră.
Am avut norocul să am susținerea familiei. Când fetița mea era foarte mică, reușeam să mă desprind pentru una sau două ore pe zi și să vin la grădiniță.
Uneori veneam doar să văd copiii, să vorbesc cu echipa și să mă asigur că lucrurile merg bine.
Poate că aș fi putut rămâne departe. Dar nu simțeam că pot. Căsuța Ștrumfilor devenise deja parte din viața și din familia mea. Am crescut împreună. Au venit bucurii. Dar au venit și încercări.
Pandemia ne-a oprit pentru o perioadă și ne-a pus în fața unor provocări pe care nimeni nu le-ar fi putut anticipa. Ne-am adaptat. Ne-am ridicat. Și am continuat.
Privind în urmă, îmi dau seama că Căsuța Ștrumfilor este, într-un fel, copilul meu cel mare. Am crescut odată cu ea. Am învățat odată cu ea.
Am trecut prin suișuri și coborâșuri, nesiguranță, stres, bucurii, reușite și foarte multe momente în care nu exista un răspuns pregătit. Trebuia pur și simplu să găsesc o soluție și să merg mai departe.
Și nu am fost niciodată doar „directorul grădiniței”. Acolo unde a fost nevoie de mine, am fost prezentă. Am fost educator, îngrijitor, bucătar, administrator și orice alt rol a fost necesar pentru ca lucrurile să meargă.
Pentru mine, Căsuța Ștrumfilor nu a fost niciodată doar un business. A fost ceva construit cu multă muncă, implicare și suflet.
Un nou pas: acreditarea
Astăzi, Căsuța Ștrumfilor este o grădiniță acreditată.
Procesul de acreditare a fost încă o etapă în care am ales să învăț.
Aș fi putut să predau întregul proces unei firme de consultanță și să las pe altcineva să se ocupe de toate detaliile. Am ales să nu fac asta fără să înțeleg eu însămi ce presupune. Am vrut să cunosc fiecare etapă. Am citit, m-am documentat, am învățat și am susținut întregul proces pentru că mi-am dorit să cunosc în profunzime grădinița pe care o construisem. Așa am funcționat întotdeauna. Atunci când nu am știut ceva, am învățat.
Întâlnirea cu Reggio Emilia
Pe parcurs am descoperit și filosofia Reggio Emilia. M-am regăsit profund în felul în care această abordare privește copilul: competent, curios, creativ, capabil să cerceteze, să pună întrebări, să experimenteze și să își construiască propria înțelegere asupra lumii. Mi-am dat seama că multe dintre lucrurile în care crezusem intuitiv de-a lungul anilor se regăseau în această filosofie.
Am început să integrez principiile Reggio Emilia în activitățile noastre, iar mai târziu am mers chiar în Reggio Emilia, Italia, pentru cursuri de formare și pentru a înțelege această abordare de la sursă.
Și continui să învăț. Pentru că nu cred că, în educație, ajungi vreodată în punctul în care să poți spune:
„Gata. Știu tot.” Copiii se schimbă. Lumea se schimbă.
Iar noi trebuie să rămânem curioși.
De ce nu am deschis o altă grădiniță?
De-a lungul timpului ar fi existat probabil posibilitatea să deschid și alte grădinițe. Am ales să nu o fac. Nu mi-am dorit să multiplic un nume. Mi-am dorit să construiesc bine un loc.
Am ales să îmi investesc timpul, energia și atenția în Căsuța Ștrumfilor.
Să o dezvolt. Să fiu aproape de copii. Să cunosc familiile. Să construiesc o echipă. Să îmbunătățesc ceea ce aveam deja.
Pentru mine, creșterea nu a însemnat niciodată doar „mai mare” sau „mai multe”.
A însemnat mai bine.
Astăzi, multe dintre provocările care altădată păreau uriașe sunt mai ușor de gestionat. Am experiență. Am soluții. Și, cel mai important, am lângă mine o echipă minunată, exact așa cum mi-am dorit.
Dar au fost multe trepte de urcat până aici.
Povestea nu se oprește aici.
Între timp, Ștrumfița mea a crescut. Și, odată cu ea, am început să descopăr și o altă lume. Lumea copilului de vârstă școlară. Am început să observ alte nevoi, alte provocări și alte lucruri de care copiii au nevoie pe măsură ce cresc. Poate că tocmai faptul că am devenit mamă și am parcurs alături de fetița mea aceste etape m-a făcut să văd lucruri pe care înainte nu le vedeam la fel.
Astăzi simt că Căsuța Ștrumfilor are rădăcini puternice. Simt că am experiența pe care, la început, nu o aveam. Simt că am alături echipa potrivită.
Și, pentru prima dată după mult timp, simt că pot să mă uit și către un nou proiect. Un proiect dedicat unei alte etape din viața copiilor.
Este încă în dezvoltare și va mai trece ceva timp până să devină exact ceea ce îmi imaginez.Dar începe să prindă contur.
Și poate că este firesc. Pentru că, dacă am învățat ceva din povestea Căsuței Ștrumfilor, este că lucrurile frumoase încep uneori exact așa:
cu o idee, cu multă muncă și cu un vis în care alegi să crezi înainte să îl poată vedea și ceilalți.
Iar după toți acești ani, esența Căsuței Ștrumfilor a rămas aceeași:
“copilul este în centrul a tot ceea ce facem”.
Pentru că, dincolo de clădire, acreditări, metode, formări și toate lucrurile construite în acești ani, Căsuța Ștrumfilor a pornit dintr-o dorință foarte simplă:
să construiesc pentru copii locul în care mi-aș fi dorit și eu să cresc.
Miss M
Mesaje cheie
Healthy Brain
Conform neurostiintei, 85% din cresterea creierului se produce in primii 5 ani de viata, asadar suntem de parere ca in aceasta perioada unica se pun bazele invatarii pentru tot restul vietii;
Joaca
Invatarea prin joc este cea mai eficienta metoda de predare;
Natural
Folosim cat mai multe resurse materiale din natura, intrucat consideram ca este o metoda eficienta pentru implicarea simturilor, sa inspiram curiozitate, uimire si sa alimentam creativitatea si imaginatia – ingrediente esentiale pentru invatare si dezvoltare.
Parteneriat familie
Conectarea cu copilul si parintii sunt extrem de importante pentru un parteneriat reusit, astfel te invitam la noi in vizita pentru a ne cunoaste si pentru a afla daca impartasim aceleasi valori.
O parte din cursurile optionale
Karate
Forest School
Stiinta distractiva
Robotica
Testimonialele noastre
Ce spun parintii